Cine sunt eu şi cu ce contribui pentru a lăsa o lume mai bună copiilor mei?
Cine sunt eu şi cu ce contribui pentru a lăsa o lume mai bună copiilor mei? Este una din întrebările simple şi esenţiale ale vieţii pe care ne-o punem toţi. Toţi! Mai des sau mai rar, mai devreme sau mai târziu, mai clar sau mai confuz. Dar este o preocupare a oricărui om. Cei mai mulţi găsesc răspunsul, iar diferenţa apare în claritatea şi împlinirea pe care o oferă acest răspuns. Contează prea puţin dacă răspunsul este părinte, preşedinte, bucătar, arhitect, dascăl, petrecăreţ, pictor, director, filosof sau orice altceva. Contează în ce măsură este adevărat. Profund adevărat. În ce măsură răspunsul este clar şi relevant din punct de vedere al valorilor şi principiilor pe care le implică, al comportamentelor pe care le necesită, al rezultatelor exterioare şi interioare pe care le aduce şi al alinierii personale cu toate aceste implicaţii.
Astfel că, deşi plecăm de la cea mai comună întrebare, ajungem la cele mai diferite răspunsuri şi la câţiva, foarte puţini, cu adevărat împăcaţi cu răspunsul găsit. Cei mai mulţi dintre noi călătorim pe un drum al căutării, al încercării, al descoperirii, al entuziasmului, al eşecului, al dezamăgirii, al revelaţiei. Un drum pe care mergem, pe care ne oprim, pe care ne întoarcem, pe care pornim din nou. Un drum pe care îl argumentăm cu citate post-gândite văzute din fugă, care justifică fiecare pas şi orice direcţie.
Cum facem să ajungem printre cei puţini care îşi găsesc sensul şi îl urmăresc cu pasiune şi entuziasm în fiecare zi? Habar nu am! Că dacă aş fi ştiut… :). Dar ce ştiu este că atunci când întâlnim astfel de oameni ne putem inspira din bucuria lor. Nu cred că putem sintetiza reţete, dar cred că ne putem molipsi de nebunia asta frumoasă. Unde? Din fericire în tot mai multe locuri şi din ce în ce mai aproape. Iar eu aleg să-ţi povestesc aici despre un proiect aflat la câţiva zeci de kilometri de Bucureşti, în Comana.
Moara de Hârtie a apărut în urmă cu 4 ani. S-a materializat ca răspuns la căutarea lui Ion şi a Danei Georgescu a unui loc în care să-şi pună în practică pasiunea pentru hârtia produsă manual şi pentru tipar. Un loc al lor, un loc în care pasiunea se poate extinde atât în dimensiunile colecţiei de echipamente de tipar şi în spaţiile necesare producţiei artizanale a hârtiei, dar şi în sufletele şi minţile oamenilor atraşi de idee.
Pasiunea asta a început ca orice altă pasiune, deodată! Şi apoi s-a dezvoltat tot la fel ca orice altă pasiune, cu timp şi energie puse în învăţare şi multe resurse personale investite. Anul trecut au pornit dezvoltarea etapei a doua a proiectului, beneficiind de o finanţare prin fonduri nerambursabile. Aşa s-a născut Satul Meşteşugurilor, o colecţie de ateliere în care unele dintre cele mai vechi meşteşuguri îşi regăsesc un pământ propice pentru a se reinventa în secolul XXI. Unul dintre principiile care au stat la baza proiectului a fost legătura cu prezentul. Atât Moara de Hârtie cât şi Satul Meşteşugurilor îşi propun să contribuie la lumea de azi. Se feresc de statutul de muzeu, de loc oprit în timp care prezintă o imagine arhaică a unor unelte, oameni şi meserii care şi-au pierdut relevanţa. Proiectul se doreşte, şi până una alta pare să reuşească, a fi un pasager al aceluiaşi tren modern ce călătoreşte cu viteză printr-o lume în care moda revine. Un pasager care deşi are straie şi priceperi rural-tradiţionale, îşi găseşte firesc locul printre pasagerii prezentului. Probabil cea mai clară evidenţă a acestei actualităţi am descoperit-o în atelierul de ţesătorie. Acolo, printre clasicele ţesături populare, pe unul dintre razboaie, era în lucru o pânză fină şi modernă, uimitoare în contrast cu restul creaţiilor artizanale.
Cheia acestei energi actuale, acestei aplicabilităţi imediate a tot ceea ce se întâmplă acolo sunt oamenii, iar asta este o altă parte frumoasă a aventurii începute de cei doi fondatori. Şi-au dorit de la bun început să strângă în jurul proiectului oameni din vecinătate care să descopere sau să ducă mai departe aceste pasiuni sub forma unui mod de viaţă. Au făcut eforturi să-i găsească şi apoi au investit în dezvoltarea lor, având alături artişti şi meşteşugari cu experienţă. Acum se bucură de o echipă tot mai largă de meşteri şi ajutoare care transformă visul în realitate.
Vei simţi cu siguranţă energia bună a oamenilor pe care îi vei întâlni acolo. Energia celor care fac cu drag şi pasiune meserii care le dau sens şi care îi împlinesc. La Păpureşti (atelierul de papură) Tanti Lenuţa, căreia îi spuneam că sunt nerăbdător să zic mai departe povestea pe care am descoperit-o la Moara de Hârtie şi Satul Meşteşugurilor, m-a privit cu bucurie şi mi-a spus:
“Bine faceţi! Să afle cât mai mulţi de noi să vină şi să descopere locul ăsta. Noi aici am renăscut!”
Atât Ion cât şi Dana vorbesc ca şi cum ar fi la începutul drumului. Ion, concret şi practic, vede la fiecare pas câte ceva de făcut în plus, povesteşte la fel de energic arătând şi către atelierele deja construite, dar şi către terenul liber pe care urmează să construiască. Dana visează la oamenii care vor umple locurile acestea, la şezătorile pe care le va organiza, la evenimentele care îşi vor găsi aici un spaţiu propice să înflorească. Sunt fericiţi când privesc ce au creat, dar sunt nerăbdători să creeze mai departe, aşa că vorbesc mereu de începuturi şi continuări.
Eu m-am dat câţiva paşi în spate şi am privit Moara de Hârtie şi Satul Meşteşugurilor ca un proiect finalizat. Un proiect cu o valoare uriaşă, un exemplu că se poate. Un exemplu generator de încredere şi curaj, ingredientele necesare pentru a face ceea ce simţim în adâncul sufletului că poate fi contribuţia noastră la lumea din jur. Un exemplu care conţine toate elementele autentice necesare unui scenariu posibil. Nebunesc, dar posibil şi excepţional de satisfăcător. Doi oameni educaţi, angrenaţi într-o viaţă normală cu birou şi casă, dar aflaţi în căutarea sensului personal. Oameni ce descoperă o pasiune, pe care o cultivă şi o dezvoltă, până când încep să-i vadă valoarea practică pentru comunitate. Asta le dă încrederea că li s-ar putea întoarce cele necesare unui trai decent. Aşa că îşi iau destinul în mâini, riscă mult şi aleg să îşi transforme viaţa. O schimbând în acelaşi timp pe a multor altora aflaţi în jurul lor, realizând, în final, o nouă lume. Un nou sat. Un sat tradiţional, dar cu contribuţie şi sens într-o lume modernă. O lume în care majoritatea satelor se străduiesc să fie moderne având însă o contribuţie arhaică şi desincronizată timpului prezent.
Dacă lucrurile s-ar opri aici ar fi deja suficient, dar echipa, din ce în ce mai largă, lucrează cu mult drag să le ducă mai departe şi te aşteaptă să mergi să-i vizitezi. Asta se poate întâmpla sâmbăta şi duminica între 12 şi 19, cu o taxă de acces de 10lei sau 15lei pentru tur ghidat. Copiii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi au acces cu 7lei sau 10lei în cazul turului ghidat. Poţi participa pe loc la demonstraţii şi mini-ateliere. Băieţii s-au bucurat de atelierul de ceramică, unde sub grija lui Ciprian, şi-au făcut fiecare câte o casă. Îţi dai seama!? Dacă la vârsta asta şi-au construit fiecare câte o casă cu mâna lor, am un motiv în plus să privesc cu optimism viitorul :). Ateliere sunt accesibile pentru grupuri organizate în orice altă zi a săptămânii. Poţi alege una din temele: hârtie manuală, tipar manual, papură, ţesut la război, morărit, lucru în lemn, modelaj ceramic. Nu doar că vei descoperi secretele meşteşugului, dar vei crea cu mâinile tale o amintire formidabilă pe care o vei lua cu tine. Poate chiar o casă, cum au făcut ai mei :). Pe site găseşti informaţiile necesare organizării unui astfel de eveniment.
O bună parte din ideile acestui articol le-am scris tolănit într-un hamac aflat în zona de relaxare a Satului Meşteşugurilor, de unde ne-am putut bucura de o privelişte superbă şi o oază de umbră atât de necesară în ziua în care am fost în vizită. În curând aici va funcţiona şi o bucătărie de unde vom putea lua câte ceva de’ale gurii, astfel încât să putem petrece fără griji o zi întreagă în acest spaţiu plin de inspiraţie.
Chiar şi aşa, cred că o zi este insuficientă pentru a te bucura de toate experienţele pe care le au de oferit Moara de Hârtie şi Satul Meşteşugurilor. Noi ne-am propus să le luăm pe rând. În următoarea vizită vrem să învăţăm să facem căsuţe pentru păsărele şi apoi magneţi din ceramică, şi apoi… altele.
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 6-7 Mai -
03/05/2017 @ 21:01
[…] trecut primul an de viața Satului Meșteșugurilor. Un an care care a dovedit că meșteșugurile și activitățile creative pot susține o […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 29-30 Aprilie -
26/04/2017 @ 19:48
[…] două evenimente pereche, ocazionate de redeschiderea sezonului de vizitare la Satul Meşteşugurilor şi Moara de Hârtie. Ansamblul din Comana își redeschide porțile în week-end-uri, pentru toți cei care […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 29-30 Octombrie -
26/10/2016 @ 22:09
[…] suntem invitaţi în Satul Meşteşugurilor la un eveniment menit să ne iniţieze în tainele unui aliment primordial – pâinea, […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 23-24 Septembrie -
23/09/2016 @ 10:26
[…] şi voie bună. Atelierul este organizat de Gabriela Buşe, mămică şi medic de vocaţie, in Satul Meşteşugurilor din Comana. Taxa de participare este de 30 lei de copil. Participanții la atelier vor avea ocazia […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 10-11 Septembrie -
07/09/2016 @ 22:59
[…] poftiţi în Satul Meșteșugurilor în compania Marucăi, a lui Beatrice și a lui Florin Iordan. O familie de artiști inimoși care […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 27-28 August -
24/08/2016 @ 19:28
[…] la Satul Meşteşugurilor învăţăm să facem opinci. Pornim de la poveste şi ajungem să plecăm încălţaţi cu ele. […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 6-7 August -
03/08/2016 @ 18:47
[…] ocazia de a include printre Ideile pentru Weekend această frumoasă aniversare a 5 ani de când Moara de Hârtie s-a aşezat la Comana. Pe parcursul zilei ne vom putea bucura de ateliere de tipar, de expoziția […]