Ferma Animalelor

Ferma Animalelor, o grădină zoologică cu animale domestice mereu bucuroase de oaspeţi de orice vârstă, care te aşteaptă la ieşirea din Bucureşti, în Pantelimon.

Comparaţii…

Trebuie să încep prin a-ţi spune pe şleau un lucru. De mai bine de un an compar Ferma Animalelor cu Ferma Cocoşu’ Roşu. Comparaţia este absolut naturală, însă eu aş fi preferat să le privesc pe fiecare în parte cât mai obiectiv cu putinţă. Prima pe care am vizitat-o, acum mulţi ani, a fost Ferma Animalelor. Mi-a plăcut şi nu prea, am hotărât să revin, dar n-am mai făcut-o. Când am început proiectul ea se regăsea în lista primelor locuri, însă înainte să ajung la ea am aflat de existenţa Fermei Cocoşu’ Roşu care mi-a stârnit curiozitatea şi pe care am ales să o văd imediat. Am evitat în articolul dedicat acelui loc să o compar cu Ferma Animalelor, în ciuda tentaţiei reuşind să mă limitez doar la câteva remarci.

M-am gândit apoi că nu voi reuşi să fac acelaşi lucru şi în articolul pereche, aşa că am amânat vizita. Am amânat-o un an şi cred că puteam să amân şi zece pentru că oricum de la primul până la ultimul pas mintea mea a făcut doar comparaţii. Aşadar, dacă n-ai reuşit să citeşti până acum articolul dedicat Fermei Cocoşu’ Roşu, îţi sugerez să o faci pentru că până la urmă cele două ferme sunt servite la pachet.

Băieţi, mă lăsaţi şi pe mine să merg la Ferma Animalelor?

Buuuun, acum că te-am avertizat cinstit ce urmează să citeşti aici, hai să-ţi spun cum a fost vizita la Ferma Animalelor. Mi-e greu să cred că cineva din Bucureşti nu a fost acolo, pentru că acum câţiva ani era o locaţie foarte la modă, mai ales printre cei cu copii mici. Ai mei au fost de atâtea ori cu grădiniţa, cu şcoala, cu fel de fel de activităti, încât acum au mers mai mult pentru mine. Totuşi să încep corespunzător prin a spune unde se află. Şi anume la capătul Bucureştiului, aşa cum îi stă bine unei ferme, în Pantelimon. Accesul este destul de facil atât cu transportul public cât şi cu maşina. Când am fost acolo acum câţiva ani îmi amintesc că mi-a fost foarte greu să găsesc un loc de parcare din cauza aglomeraţiei. Acum a fost mai simplu pentru că erau destul de puţini vizitatori sâmbătă dimineaţa.

Nu e singurul lucru care s-a schimbat în cei 4 ani scurşi între cele două vizite. Întreaga fermă are un chip înnoit şi îngrijit. Singura problemă este că nu mai este o fermă. Ceea ce nu e neapărat o problemă pentru că nu reţin să fi fost nici când am cunoscut-o, dar cred că ar fi mai limpede dacă s-ar numi Zoo cu Animale Domestice. Eu unul aşa am ales să o privesc, ca o grădină zoologică şi încă una foarte cochetă. Este de altfel o prima observaţie evidentă încă de la intrare. Oamenii ăştia sunt gospodari şi au mare grijă de locul lor. Au amenajat toate aleile, spaţiile verzi, locurile de odihnă, locurile de joacă sau aranjamentele decorative cu mare grijă. Iarba tunsă uniform şi proaspăt a contribuit din plin la imaginea aceasta. Nu e nimic ieşit din comun, nimic extravagant, n-au aruncat cu banii, ci pur şi simplu au fost chibzuiţi, grijulii şi foarte atenţi la detalii.

Cel puţin o jumătate de zi

Atracţia principală, animalele sunt mai mult decât nişte exponate îngrijite. Ţarcurile şi cuştile în care se află sunt făcute în aşa fel încât să faciliteze interacţiunea copiilor cu ele, ceea ce contribuie la experienţa autentica a acestora. Cel mai mic a apreciat din plin apropierea uneori gingaşă şi veselă, alteori puţin înspăimântătoare. Într-un singur loc am avut o strângere de inimă, la cuşca veveriţelor. Animăluţele astea mici, din ce în ce mai întâlnite prin parcurile bucureştene, pline de energie, ghiduşe şi poznaşe nu au ce să caute într-o cuşcă înghesuită. Cred că oricând ar prefera să rămână prin copacii din fermă dacă ar găsi condiţii mai bune decât în alte părţi, iar căutarea lor şi ademenirea cu nuci cred că ar face deliciul oricărui copilaş. În rest n-am avut nici un alt moment sentimentul neplăcut al captivităţii, întâlnit în cele mai multe grădini zoo.

Unul dintre motive este cu siguranţă faptul că cele mai multe animale sunt domestice, cu câteva excepţii. Un alt motiv este spaţiul foarte generos. Îmi amintesc că nici la vizita anterioară, când îţi spuneam că era destul de aglomerat, nu am avut senzaţia că ne-am fi călcat pe picioare cu prea multă lume. Acum, când eram chiar puţini, am avut de multe ori senzaţia că suntem singuri, am putut să ne bucurăm de fiecare animal în linişte, să ne ducem şi să ne întoarcem, să stăm în locurile de joacă cât am dorit şi mai ales să parcurgem labirintul din porumb singuri, singurei. Aceasta a fost aventura finală cu care am terminat de vizitat Ferma Animalelor şi cu care Ferma ne-a terminat pe noi. Am văzut indicatorul spre labirint de când am intrat, dar nu ni s-a părut cine ştie ce, aşa că l-am evitat. Dacă cel mai mic n-ar fi insistat probabil că n-am fi mers nici la final, mai ales că cele 40 de grade în miezul zilei nu ne încurajau cu nimic. Am cedat insistenţelor şi am avut o mare surpriză să descoperim un labirint în toată regula, în care am avut prilejul să ne rătăcim de câteva ori şi să ne regăsim de tot atâtea, să povestim despre Icar şi despre Minotaur, să ne temem că nu vom mai găsi niciodată ieşirea şi apoi să răsuflăm uşuraţi când am descoperit-o.

Mâncăm în altă parte

A fost o aventură pe cinste în care băieţii s-au simţit minunat şi care ne-a făcut să merităm din plin îngheţatele cu care ne-am răcorit ulterior. Că veni vorba de asta, trebuie zis că cel mai minus punct al experienţei noastre acolo a fost mâncarea. Şi aici chiar am comparat-o cu Ferma Cocoşu’ Roşu unde prânzul este unul dintre cele mai plăcute momente ale zilei. Din păcate Ferma Animalelor a ales calea uşoară oferind câteva opţiuni de tip fast food, complet lipsite de prospeţime şi de autenticitate. Mâncarea fadă şi uscată e pusă repede în farfurii de plastic şi tot repede te presează să scapi de ea. Este greu de înţeles de ce au ales să facă aşa, când ar putea să tenteze iubitorii de mâncare bună cu produse de fermă simple, naturale şi gustoase, dar… aşa au ales să facă şi mie nu-mi rămâne decât să ocolesc restaurantul data viitoare. Tot în zona asta practică aş mai menţiona tariful de acces în fermă care este în weekend de 9 lei pentru copii şi 11 lei pentru adulţi. Mai există un tarif de 35 de lei pentru familii cu 2 adulţi şi 2 copii. În cursul săptămânii preţurile sunt şi mai mici. Toate detaliile şi multe alte informaţii găseşti pe site-ul lor.

Am plecat de la Ferma Animalelor ceva mai liniştit decât am venit pentru că am scăpat de grija comparaţiei cu Ferma Cocoşu’ Roşu. Aceasta din urmă oferă o experienţă mult mai apropiată de ideea de fermă clasică, în timp de prima este, aşa cum ziceam şi mai sus, o grădină zoo cu animale domestice. Cele două nu sunt nici pe departe concurente, ba chiar aş spune că sunt complementare şi că bine ar fi ca micuţii orăşeni să le viziteze pe amândouă pentru a fi siguri că văcuţele nu sunt mov.