Locul ăsta l-am descoperit în proiectul București Optimist care îmi place tare mult. Sunt acolo fotografii minunate, pe care le frunzăresc din când în când. Într-o astfel de frunzăreală am găsit o fotografie a casei din Dimitrie Racoviță nr. 16 care mi-a provocat imediat curiozitatea. Am primit adresa casei și dus am fost.
Faptul că este o casă diferită era evident din fotografie și oricât de mult ar “coafa” fotografiile, locurile interesante au mereu ceva mai mult de zis. Am căutat informații despre casă și ceea ce am găsit a fost și puțin și nesatisfăcător, așa că era destul de evident că trebuie să mă mulțumesc cu câteva fotografii și cu scurta senzație gaudiană pe care mi-a lăsat-o construcția.
Un foarte simpatic domn mă vede privind lung casa și se apropie de mine ușor, întrebându-mă dacă știu la ce mă uit. Hmmm… O fi o întrebare capcană?! Îmi înfrânez imboldul să mă dau deștept și îl rog să-mi povestească. Și uite așa am aflat eu mai multe decât știe internetul despre casa cu pricina.
Se zice că cele două case de la numerele 16 și 18 au aparținut aceleași familii. Un negustor de zahăr de la Cernăuți le-a construit pentru cei doi copii. Inițial casele aveau o arhitectură similară și au rămas așa câțiva zeci de ani. Vremurile au separat curțile și le-au umplut de tot felul de chiriași de partid, până când, acum câțiva ani, casa a ajuns în proprietatea unui zice’se “arhitect”. Despre proprietar, vecinul cu care vorbeam, nu avea cuvinte prea bune de zis, însă despre casă a avut mai multe. Casa este într-o permanentă renovare. Chiar și când am fost eu erau câțiva trafaleți si câteva găleți cu var aflate, și ele, în pauză de prânz.
Partea cea mai interesantă este legată de emblema uriașă de pe fațada casei. Aceasta are o însemnătate aparte și reprezintă, cică, o scenă numită Procreația. Asta deoarece ea reprezintă un simbol falic, din care se revarsă un fluviu de semințe bărbătești, așteptate cu grație de două dive.
M-am uitat eu lung și n-am găsit nici un motiv să-l contrazic, iar în timp ce părăseam strada mă întrebam dacă povestea asta o fi adevărată sau doar vreo legendă de cartier. Legendă zic, păi legendă să fie, căci mie îmi place. Cui nu-i place o poveste frumoasă?! Așa că m-am decis să o dau mai departe și să te invit să faci o plimbare pentru a te bucura de o casă… altfel. Eu sigur voi mai ajunge pe aici pentru că sunt foarte curios să aflu cum continuă povestea asta.
Ți-a plăcut? Spune și altora:
