Vineri am aflat despre acest loc de la o nouă prietenă a proiectului celor 100 de locuri și azi am tras o fugă să-l văd.
E un gard de șantier…
Mai ești pe aici? N-ai fugit să-l vezi? Păcat, pentru că merită din plin.
Trei creatori de artă stradală și 150 de copii de la diverse școli din cartier au făcut din gardul unui șantier o bucurie celor care trec pe acolo. Au preferat, în loc să-l umple de mesaje prin care își cer scuze comunității pentru deranj, să-i ofere în schimb acesteia un dar. Un dar care poate inspira și pe alții. Pentru început sper să-i inspire chiar pe organizatori care să finalizeze întregul gard. Sunt convins că, pentru viitorul mall din spatele gardului, costul ar fi complet nesemnificativ.
Mi-a revenit în minte gândul pe care l-am avut când am scris despre clădirile din Berzei. Ce grozav ar fi să vopsim mai des gardurile și fațadele urâte care ne fac, de cele mai multe ori, să mergem cu nasul în pământ și să ne umplem suflete de prăfuitul gri urban. Ce frumos ar fi ca străzile să fie galerii de artă care să provoace imaginația și să stimuleze emoții sau, pur și simplu, să bucure.
Deși este evident o acțiune comercială a unui mall, pe care așa cum știi eu le evit în acest proiect, m-am gândit că încă vreo 2 ani, până când va fi gata iar eu voi ocoli zona, să te invit să te bucuri de un șantier. De câte ori ai avut ocazia asta?
Ți-a plăcut? Spune și altora:
