Care e rolul tau in Bucuresti? Dream&Act

Avem o scenă, un decor frumuşel, spaţiu suficient să-l extindem, diverse probleme de structură, unele mai complicate, altele mai simple şi muuuulţi actori. Mai bine de 2 milioane. Unii sunt actori titulari, cu ştate de plată mai noi sau mai vechi, alţii sunt actori invitaţi. Ca în orice altă producţie, unii actori sunt mereu în căutarea rolului principal, al reflectorului care să îi pună în evidenţă, alţii se mulţumesc cu roluri secundare, mai puţin importante în povestea centrală. Unele sunt atât de puţin importante încât se confundă cu decorul. Unii joacă rolul spectatorilor când sala e prea goală, pentru că actori sunt suficienţi. Iar o parte din actorii-spectatori îşi intră atât de bine în rol, încât rămân… spectatori.

E o scenă încăpătoare, ceea ce permite o producţie complexă. Poveşti mai mici sau mai mari se ating, se amestecă sau se confruntă decisiv, toate formând un scenariu amplu şi complex, desfăşurat timp de secole. Numele poveştii se schimbă şi acum îi spunem “Bucureşti, un oraş plin de viaţă din estul Europei”. Cândva îi spuneam “Micul Paris”. Mie îmi place mai mult povestea actuală, dar trebuie să recunosc că pe cealaltă o ştiu doar din auzite. N-am văzut-o cu ochii mei, aşa că nu o pot compara obiectiv cu piesa din stagiunea curentă.

Piesa actuală se joacă din ce în ce mai bine, începe să aibă recenzii bune prin presa de specialitate de peste hotare, aşa că din ce în ce mai mulţi spectatori vin să o vadă. Mulţi pleacă încântaţi. Iar unii, şi ei din ce în ce mai mulţi, rămân. Rămân pentru că le place atât de mult, încât îşi doresc să devină actori. Să-şi suflece mânecile şi să contribuie la crearea unei piese din ce în ce mai bune, convinşi fiind de potenţialul uriaş pe care îl are.

Evoluţia calităţii spectacolului depinde, în mod firesc, de calitatea actorilor. Cu cât sunt mai mulţi actori buni, conştienţi de valoarea contribuţiei lor, cu atât mai multe roluri executate cu măiestrie şi astfel mai multe scene memorabile. Vestea şi  mai bună este că din ce în ce mai mulţi actori-spectatori, cei care s-au obişnuit cu statul în sală, încep să-şi caute locul în piesă. Văd o scenă reuşită, două, trei. Le place! Îşi imaginează că ar putea fi şi ei parte, că ar putea chiar adăuga un strop de contribuţie personală, de energie proprie şi, cine ştie, poate ar ieşi chiar puţin mai bine.

Dar au uitat că sunt actori. Iar spectator fiind, cum să te ridici de pe scaun, să urci pe scenă şi să intri în rol!? Dacă te opreşte paznicul? Iar dacă scapi de el, poate te fugăresc ceilalţi actori… Şi, dacă prin absurd, nu te-ar fugări nimeni, dar te-ai face de râs? Nuuuu! Frica de penibil te va ţintui pe scaun, alimentând comportamente critice, blazate sau ocazional entuziaste.

Acum imaginează-ţi că schimbarea nu ar fi atât de bruscă. Imaginează-ţi că s-ar petrece treptat. Că ai avea ocazia să redescoperi actoria pas cu pas, că ai avea alături de tine oameni care să te ghideze, care să îţi ofere resurse, care să te susţină atunci când eşuezi. Totul într-un cadru sigur, confortabil şi jucăuş.

Atunci când Ştefana a decis să devină actriţă, părăsind zona de confort şi urmându-şi chemarea pe care o auzea încă din copilărie, a creat în paralel, alături de alţi oameni pasionaţi, Dream&Act. Adică un spaţiu exact ca cel pe care îl anticipam mai sus. Un spaţiu, în care spectatorii care simt că ar putea contribui la piesă, pot explora, pot experimenta, pot greşi şi o pot lua de la capăt. Adică pot învaţă.

Deşi Dream&Act se prezintă ca o şcoală de actorie, iar cei care i-au trecut pragul au devenit actori, scenele pe care aceştia îşi joacă opera nu sunt neapărat cele clasice. Sunt scene personale, scene familiale, scene comunitare, scene pe care îşi asumă roluri importante, roluri prin care dau semnificaţie celor din jur, roluri prin care contribuie la o lume mai bună.

Cursurile şi atelierele organizate de Dream&Act sunt atât pentru adulţi cât şi pentru copii, având fiecare obiective foarte exacte şi o echipă solidă, pregătită să ofere experienţe complete. Deşi categoriile în care sunt împărţite: ateliere, cursuri de actorie şi cursuri de improvizaţie, creează aşteptarea firească de a descoperi o şcoală de actorie, temele abordate de fiecare dintre ele par să spună că, pentru a te forma ca actor e nevoie, în primul rând, să te reformezi ca om. Să te structurezi, să te cunoşti mai bine, să te înţelegi şi să te descoperi. Să analizezi rolurile pe care le joci, în cea mai mare parte inconştient, în fiecare zi, să le găseşti sursa şi să le dai sens. Nu pare simplu, însă Ştefana, Irina, Mădălina, Cirpian şi Narcisa fac ca totul să pară o joacă.

E început de an. Acel moment în care ne uităm la ce a fost şi ne întrebăm ce va fi. Dacă printre planurile pe care le-ai schiţat, în minte sau pe o hârtie, se află şi unele cărora le-ar prinde bine nişte resurse ca cele puse la dispoziţie de Dream&Act, te vei bucura să afli că nu e nevoie să începi de luna vitoare şi nici măcar de lunea viitoare. Primul atelier, cel de Improvizaţie “Creşterea creativităţii şi spontaneităţii” se desfăşoară duminică pe 8 Ianuarie, în intervalul 14.30 – 17.30. Detalii despre atelier găseşti pe pagina evenimentului.