Primul detaliu care ne-a atras privirea a fost stilul arhitectonic al casei – stilul Tudor (case cu bete, asa cum imi place mie sa le numesc) prin care se deosebeste cumva de cladirile din jur. Creatorul sau si-a dorit sa realizeze o concordanta intre stilul casei şi obiectele din interior, iar stilul Tudor a fost cel mai potrivit datorita geamurilor foarte numeroase, lipite sau suprapuse unul peste celalalt.
Colectia muzeului cuprinde arme medievale şi moderne, vitralii austriece, germane, elvetiene, flamande, tapiserii flamande tesute la război vertical, mobilier (austriac, italian), opere ale unor pictori flamanzi, italieni, germani si o intreaga colectie de carti vechi. E interesant de spus ca, inainte de inceperea constructiei, Minovici a adunat toate obiectele expuse, fie prin achizitii din anticariate si magazine, fie prin intermediul licitatiilor, iar casa a fost gandita astfel incat fiecare obiect expus sa aiba locul sau care sa il puna in valoare corespunzator.
Deasupra usii de la intrare se gaseste un basorelief, reprezentandu-l pe patronul vanatorilor, Hubertus. Vestibulul lung gazduieste o serie de gravuri din secolul al XVII-lea ce reprezinta scene de vanatoare, precum si arme vechi, arbalete, pusti cu cremene si trofee de vanatoare, unele dintre ele apartinand chiar lui Minovici. Din hol am intrat in livingul inalt de 8 metri, fara ziduri de delimitare si cu o scara interioara din stejar in forma de spirala ce duce spre dormitor. Odata intrat in living nu ai cum sa nu remarci vitraliile incastrate in ferestre si in usile de sticla ce duc spre gradina din spatele muzeului. Livingul mai gazduieste un semineu in stil renascentist achizitionat din Toscana, ce a apartinut unei familii nobiliare vechi si a fost cumparat in intregime de Minovici dupa negocieri ce au durat aproape 3 ani. Salonul şi biblioteca sunt separate de doi lei sculptati in marmura, replici ale leilor romani ce se regasesc în Loggia dei Lanzzi din Florenta. Biblioteca contine circa 2000 de volume, unele dintre ele deosebit de valoroase.
Parcul din spatele casei are amenajat un mic bazin cu apa, unde vara sunt nuferi, iar din loc in loc sunt statui, ce dau un aer elegant intregului ansamblu. De aici poti remarca frumusetea si eleganta casei placata cu caramida rosie.
Asa cum spuneam si la inceput, inca de la primele schite, scopul pentru care a fost construita casa si adunata colectia pe care o putem admira astazi a fost aceea de a se constitui intr-un muzeu. Dupa finalizarea constructiei, in 1945, aceasta a fost donata Academiei Romane (proprietarul acesteia si in prezent), cu conditia ca parterul casei sa isi pastreze destinatia initiala, adica cea de muzeu, iar la etaj sa poata locui fam. Minovici. Muzeul si-a deschis portile pentru vizitatori in anul 1947, fiind in acelasi timp si casa pentru familia inginerului Dumitru Furnică-Minovici pana la inceputul anilor 2000 cand s-a stins din viata si sotia acestuia.
Muzeul poate fi vizitat de marti pana duminica intre orele 9-17 contra unui tarif modic de acces de doar 2 ron (nu este o greseala de redactare :o)
Ioana Zamfir, martie 2014
http://calatorscop.blogspot.ro/2014/03/bucuresti-1-muzeul-de-arta-veche.html
Ți-a plăcut? Spune și altora:
