Ţiriac Collection

Ţiriac Collection este o galerie de artă auto făurită cu pasiune şi oferită cu generozitate publicului bucureştean întru a sa educaţie. O istorie auto compusă din 150 de poveşti, cea mai veche începând în 1899.

Ca orice lucru bine făcut, începe cu pasiune.

Începuturile sunt de obicei asociate cu “nebuni” visători care, în drumul lor către îndeplinirea viziunii, îşi asumă riscuri de multe ori iraţionale. Cum altfel ar fi putut fi consideraţi cei care au mers prima dată cu trăsuri fără cai?! Apoi povestea merge mai departe prin pasionaţii, care se entuziasmează şi dau tot, din convingerea că pot face acel ceva mereu mai bun şi mai bine. Domeniul auto este unul care a aprins şi aprinde multe pasiuni, începând cu constructorii care au realizat uneori minuni tehnologice, alteori opere de artă şi cu câteva ocazii adevărate capodopere care au uimit atât prin aspectul deschizător de gură dar şi prin performanţele tehnice.

Tot din pasiune, unul dintre cei mai cunoscuţi români, Ion Ţiriac, a strâns o colecţie care cuprinde în prezent peste 300 de modele. Aş fi vrut să spun unul dintre cei mai reprezentativi români, însă m-am răzgândit, pentru că Ion Ţiriac, din păcate, nu este reprezentativ pentru români. Este o excepţie şi, probabil, de aici vine şi locul special pe care îl ocupă în scena publică românească. Eu îl privesc de ceva ani, ca mulţi alţii din public şi îl văd ca o carte vie care are foarte multe lecţii de oferit. Una dintre aceste lecţii, pe care mă bucur că s-a decis să o dăruiască, este Ţiriac Collection în care a inclus 150 de exponate. Îţi voi spune ceva mai târziu de unde vine bucuria mea.

Revenind acum la colecţie, mai am de remarcat o pasiune. Am profitat de prezenţa generoasă şi foarte plăcută a unei ghide care ne-a povestit câte ceva despre maşinile pe care le vedeam. Eu, în căutare de senzaţional am vrut să ştiu care este cea mai  valoroasă maşină din expoziţie. Ştiam că dl. Ţiriac se fereşte să aprecieze valoarea colecţiei sale. M-am gândit mereu că e o strategie de colecţionar experimentat. Dar faptul că nu am primit acest răspuns nici în galerie, m-a făcut să-mi reconsider această convingere. Răspunsul a fost  de o mie de ori mai bun. Exemple cu valoare non-monetară mi-au oferit o perspectivă nouă asupra a ceea ce vedeam. Toate povestite cu cea mai autentică pasiune pentru maşini, care în mod incitant venea din partea unei femei. Mă înclin cu admiraţie!

O poveste cu 150 de capitole care de care mai fascinant.

Ştii cât de mult înseamnă 150 de maşini. Înseamnă 2 ore de continuă reândrăgostire. Ştii vorba aia, una-n mână, una-n gură şi ochii după alta? Cred că am exclamat “Doamne cât de frumoasă e” de zeci de ori. La început o făceam în gând, spre final mi-am dat seama că vorbeam în gura mare fără să-mi mai pese nici măcar de aparenţa că aş vorbi cu băieţii. Mi se împleticeau paşii în jurul uneia şi când să-i jur dragoste eternă, o altă sclipire îmi atrăgea privirea şi pluteam către ea. Este evident că mie îmi plac maşinile, dar cred că şi pentru cineva care nu are aceleaşi simţăminte în prezenţa lor, o plimbare prin galerie va stârni pasiuni.

Un sentiment plăcut pe care îl creează galeria este acela de a păşi într-un loc diferit de lumea din care vii. Simţi că intri în galeria personală a unui colecţionar de înaltă clasă. Aspectul întregii clădiri, de la un capăt la altul este extrem de elegant, iar aerul nobil, strălucitor şi liniştit impune fără nici un efort un standard înalt de comportament. Nu-ţi rămâne decât să te adaptezi şi să te bucuri de tine în acest context diferit.

Primele exponate au rolul să clarifice unde te afli. Ţiriac Collection este singura colecţie auto din lume care deţine toate modelele Rolls Royce din seria Phanton I-VI produse până în 1972. Una dintre ele, pentru că este foarte rară, este detaşată la Muzeul BMW din Munchen, acolo unde are loc o expoziţie temporară Rolls Royce. Eu şi fiul meu mai mare ne-am uitat încântaţi unul la altul amintindu-ne de experienţa extraordinară de acum aproape 2 ani, când am vizitat-o alături de expoziţia permanentă a muzeului, fabrica BMW şi BMW World.

Un alt nume care are parte de o reprezentare specială este Mercedes-Benz, din care colecţia deţine suficient de multe modele pentru a crea o istorie a mărcii, pornind de la unele dintre cele mai vechi modele până la bolizii actuali. Actuali nu înseamnă că te poţi întâlni cu ei pe şosele. Şi asta nu din cauza preţului ci a ediţiilor limitate accesibile doar unor colecţionari aleşi. Centrul galeriei este dedicat cui altcuiva decât mărcii Ferrari, din care sunt prezentate 7 modele, inclusiv La Ferrari, jucăria de aproape 1000CP.

O secţiune micuţă prezintă bunicii şi străbunicii maşinilor din colecţie, iar la loc de cinste este aşezat seniorul suprem Hurtu 3 1/2 Quadricycle, fabricat în 1899, unul dintre cele doar şapte exemplare care mai există în prezent. Fiecare maşină este însoţită de o poveste interesantă. Foşti proprietari celebri, case regale, ediţii limitate, inovaţii tehnice revoluţionare, performanţe deosebite, mărci de mult uitate sau pur şi simplu contexte unice în care s-au găsit modelele sau chiar exemplarele respective. Sunt atât de multe poveşti frumoase încât am decis să revenim cu o abordare mai structurată. Să împărţim galeria în segmente şi să ne luăm câteva ore în zile diferite pentru fiecare, astfel încât să putem citi cu răbdare istoria fiecărui exponat. Trebuie însă să ne grăbim pentru că o dată la câteva luni exponatele sunt împrospătate. Unele sunt retrase, iar altele din colecţie sunt expuse. Care va să zică galeria asta este vie şi face tot ce-i stă în putinţă să-şi readucă vizitatorii. Şi bine face pentru că la preţul de 15ron pentru adulţi şi 7.5ron pentru copii şi pensionari este chiar accesibilă pentru mai multe vizitări.

Care a fost maşina ta preferată din colecţia de surpize Turbo?

Maşinile nu se schimbă ca pantofii, cel puţin nu de către oamenii cu respect pentru banii câştigaţi prin muncă. Şi despre pantofi e bine să ştii câte ceva, astfel încât să-i cumperi pe cei care îţi sunt cei mai potriviţi, ce să mai spun despre maşini. România a evoluat formidabil în ultimii 25 de ani, iar maşinile care circulă pe şoselele noastre sunt şi ele o dovadă a acestei evoluţii. Dacă uneori nu-ţi place ce vezi, nu pune la suflet. Nu ne-a învăţat nimeni ce înseamnă maşinile. Ne-am trezit peste noapte cu zeci de posibilităţi, după jumătate de secol de lipsă aproape completă de opţiuni. Iar cei care au umplut străzile cu maşini în aceşti 25 ani n-au avut altă sursă de învăţare decât suprizele Turbo. Ţi le aminteşti? Aşa am învăţat despre maşini. Sigur că exagerez puţin. Insă doar pentru a-mi sublinia ideea că nu ai cum să înveţi să apreciezi un tablou frumos dacă, în lipsa muzeelor, tot ce îţi rămâne la dispoziţie pentru formarea gusturilor artistice este bâlciul de duminică.

Şi această asociere cu arta nu este deloc întâmplătoare. Cred cu tărie că multe din exponatele prezente în galerie sunt opere de artă şi unele dintre ele au fost chiar confirmate ca atare dealungul timpului de oameni şi instituţii de artă. În 1996 Muzeul de Artă Modernă din New York includea un Jaguar E-Type în expoziţia permanentă. Îl poţi vedea şi în Ţiriac Collection.

“Dacă-mi plac mie, eu vreau să le ofer și altora, să se bucure, eventual, de ceea ce văd. E păcat ca cel puțin copiii, tineretul, lumea care se bucură de așa ceva, să nu le vadă.”
Ion Ţiriac

Ei bine acesta este motivul principal al bucuriei cu care primesc existenţa acestei galerii. Ea îmi oferă certitudinea că peste alţi 25 de ani, tinerii care vor conduce maşini pe străzile României vor avea repere educate şi vor contribui conştient la decorul mobil al oraşelor noastre.