Strada Xenofon si Palatul Șuter

Aici poți afla încotro mai curge Strada Xenofon în 2015

De parcă nu era suficient că este singura stradă în trepte din București, strada Xenofon este acum și pictată. Vestea evenimentului s-a dus ca vântul prin rețelele de socializare, toată lumea punând umărul, cotul sau genunchiul la promovarea unui strop de culoare care a transformat-o pe Cenușăreasă în Prințesa mult râvnită. Am găsit pe ici pe colo manifestări de nemulțumire cu privire la atenția bruscă pe care a stârnit-o strada după “machiaj”, completate cu acuzații la adresa superficialității care a împiedicat bucureștenii să o aprecieze pentru ceea ce este ea în realitate. Cu speranța că strada asta nu va ajunge precum divele “tunate” peste noapte, mă înclin în fața profunzimii criticilor dar încurajez pentru moment și superficialitatea care îi aduce încă zilnic zeci de vizitatori fizici sau virtuali. Atenția aceasta poate stimula și alte inițiative de acest gen, prin urmare mă așez în rândul susținătorilor și aplaud.

Atenția pe care a primit-o străduța asta mică este binemeritată pentru unicitatea ei, chiar și fără decorul colorat. Pe lângă faptul că este singura stradă din București în trepte, este și cea mai îngustă stradă din București și în plus urcă până în cel mai înalt punct al Bucureștiului, dealul Filaret. Iar toate astea cu ajutorul a 70 trepte care șerpuiesc între strada Constantin Istrati și mica rotondă din fața fostului Palat Șuter, acum transformat într-un fermecător hotel de 5 stele.

Fotografiile te pot ajuta să-ți faci o idee asupra picturii însă trebuie neapărat să pășești treptele astea, căci pe ele s-a creat deja o atmosferă pe care nu o poți “vedea” în fotografii. Și pentru că tot sunt la recomandări te încurajez să urci scările pentru a le termina în rotonda Șuter. Eu am fost răsplătit pentru efort cu un apus superb care a învăluit într-o lumina formidabilă Hotelul Carol Parc și casa din dreapta lui. Casa asta, despre care n-am reușit să aflu nimic până acum, este la rândul ei o podoabă perfectă pentru întreaga zonă.

Hotelul Carol Parc, fostul Palat Șuter poate fi prin el însuși un loc aparte în proiectul celor 100 de locuri însă se potrivește prea bine ca destinație a frumoasei străzi Xenofon ca să le separ. Cu speranța că vor “face casă bună împreună” ți le ofer pereche. Palatul Șuter a fost încă de la inaugurarea din 1906 un reper arhitectonic pentru București. Trecând prin roluri demne de scenarii de film, de la cadou pentru amanta unui bancher până la sediu al operațiunilor KGB, palatul s-a degradat sever, necesitând un proiect amplu de restaurare început în 2003 și finalizat în 2007, când a fost apreciat de Uniunea Arhitecților din România drept cel mai bun proiect de restaurare și design interior. După renovare a devenit Carol Parc Hotel, o gazdă pretențioasă pentru musafiri pretențioși. Fie că te numeri printre ei, fie că nu, te poți bucura de priveliștea grozavă pe care ți-o oferă terasa restaurantului către Palatul Parlamentului.

Am plecat din această zonă rătăcind câteva zeci de minute pe alte străduțe din jur lasând în urmă o nouă veche nestemată a Bucureștiului.

Aici poți afla încotro mai curge Strada Xenofon în 2015