Muzeul Militar National

Exista cateva “must see” in Bucuresti si m-am gandit ca neaparat trebuie le aduc in proiectul asta cat mai rapid. In ideea ca daca saptamana viitoare prietenii mei din Constanta isi vor propune sa petreaca weekend-ul in Bucuresti sa aiba materie prima de prelucrat.

Pana sambata am crezut ca muzeul militar este un loc pentru baieti. Nu am nici un argument pentru convingerea asta, dar asa era in capul meu. Probabil notiunile de lupta, razboi, arme se potrivesc din punctul meu de vedere mai degraba cu ei decat cu ele. Asta m-a facut in urma cu cateva luni, cand ne-au vizitat niste prieteni dragi din afara Bucurestiului care aveau o fetita, sa nu includ in traseu si acest muzeu. Acum imi pare rau pentru ca sambata m-am razgandit.

Cam o data pe an vizitam muzeul asta si sambata a venit “anul”. De obicei locul asta este invaluit in seriozitatea fetelor pe care le intalnesti, in gravitatea evenimentelor ale caror marturii iti sunt expuse, si in  linistea apasatoare pazita cu arma de soldatii care “asigura obiectivul”.

Sambata insa nu era asa. Am intrat imediat dupa un grup de copii care au ocupat cu energia si veselia lor intreg spatiul. Au facut-o mai eficient decat oricare dintre cei pe care in trecut stramosii nostrii i-au infruntat aparandu-ne saracia si nevoile si neamul. Au facut-o atat de bine incat dinozaurul care vinde biletele la intrare aproape ca a zambit, aproape… Insa surpriza mare ne-a asteptat in capatul din spate al curtii, langa pavilionul care adaposteste colectia de trasuri regale. Acolo un grup de tineri si tinere echipati cu arme medievale si tot felul de accesorii “asortate” se… jucau. Iar vederea a doua fete care se duelau cu sabiile a tras un sut in fundul convingerii mele ca aici e de venit doar cu baietii.

Curtea din spate este ocupata in intregime cu artilerie de toate felurile si de toate varstele. Varste inaintate vreau sa zic. Majoritatea exponatelor arata bine, sunt restaurate, intretinute si mi le amintesc mereu la fel.

Din curte ai acces la cele 3 pavilioane secundare destinate vizitatorilor. Intr-unul se afla expozitia de uniforme militare romanesti si cea de armament medieval, modern si contemporan. In acest pavilion spre suprinderea ta vei gasi… uniforme si armament. Toate aliniate ca la … muzeu. Hm, creativitatea nu-si prea gaseste locul in muzeul militar.

Chiar langa se afla pavilionul care adaposteste expozitia de aviatie si echipament aeronautic. Este o hala cam aglomerata in care gasesti in cateva sute de metri patrati avionul lui Vlaicu, pe cel al lui Coanda si capsula lui Prunariu, plus alte multe exponate mai vechi sau mai noi, multe dintre ele foarte interesante. Dupa ce acum vreo doua saptamani fusesem in Muzeul Aviatiei, pe care il gasesti in pagina Verzi, ma asteptam sa ies repede de aici convins fiind ca nu voi mai avea multe de aflat. Ei bine m-am inselat din  nou, pentru ca sunt multe informatii interesante in plus. Cum ar fi de exemplu ca dupa Vlaicu, Vuia si Coanda mai exista si Ion Paulat care a construit primul hidroavion din lume. Si uite asa am scos pieptul in fata si am iesit din nou mandru nevoie mare ca impart cetatenia cu astfel de oameni.

In fundul curtii, scuza-mi exprimarea, dar chiar acolo se afla, este pavilionul care contine trasurile regale. Anul acesta l-am vazut pentu prima oara, poate din cauza locatiei, si m-am bucurat mult pentru ca e foarte frumos amenajat si contine cateva exponate remarcabile atat prin aspect cat si prin corelatia cu Oameni si Momente care merita scrise cu majuscule.

Cladirea principala este cam ca istoria Romaniei, plina de tot felul de exponate interesante amestecate cu altele complet lipsite de valoare, putin cam prafuit, cu multe becuri lipsa sau stinse pentru economie si cu concluzia clara ca ne-am aparat bine saracia si nevoile. Iar acum le renovam.

Accesul e destul de facil. Pe site-ul lor http://www.mapn.ro/muzeumilitar in Contact se gasesc informatii detaliate. Biletele de intrare costa 10 ron pentru adulti si 2.5 ron pentru copiii peste 6 ani. Cica la fel s-ar plati si pentru pavilioanele separate. Eu nu m-am prins cum, asa ca am platit doar accesul principal. Cred ca pana la urma e doar o informatie veche pe site pentru ca n-as fi indraznit sa o provoc cu nimic pe doamna care vinde bilete.

Alex Arama, martie 2014

[Show slideshow]