Muzeul Aviatiei

Sunt cateva locuri in Bucuresti pe care le vizitez in fiecare primavara, in acele prime zile in care soarele isi spune cuvantul serios si scoate toti oamenii din case. Atunci parcurile sunt foarte aglomerate, iar in cautarea unor locuri putin mai aerisite in care sa ne bucuram de vremea buna, am ajuns acum cativa ani la Muzeul Aviatiei.

Muzeul are atat o expozitie exterioara cat si una interioara. Afara sunt tot felul de epave de avioane, elicoptere si echipamente militare care impreuna fac un teren de joaca grozav. Nu cred ca exista baieti care sa nu se fi visat macar o data pilotand un avion. Si cred ca si fete sunt destule. Ei bine, in curtea asta poti da drumul imaginatiei sa zburde printre toate relicvele trecand de la angoasa povestilor agitate de razboi la adrenalina acrobatiilor aviatice. Un aspect pe care trebuie sa-l remarc este ca toata curtea arata impresionant in ansamblu, toate aparatele fiind grozave… de departe. Cand ajungi la detaliu, varsta isi spune cuvantul imediat si faptul ca sunt pur si simplu aparate vechi, scoase din uz de mult timp, pastrate in tot felul de conditii neprielnice trezeste o usoara retinere in a pune mana pe ele. Insa senzatia asta nu dureaza. Daca ai noroc sa ai niste povesti cu tine si niste  copii  care  sa  le soarba e mai important decorul de ansamblu decat rugina din detaliu. Pentru curtea asta frumoasa am ales sa asez acest loc in pagina Verzi. Pentru mine este un loc in care merg pentru a sta afara.

Exista insa, asa cum iti spuneam, si o expozitie interioara care pentru mine a fost o mare surpriza de fiecare data cand am vizitat-o. Mereu gasesc ceva nou. Este chiar un muzeu bine organizat, cu traseu clar si cu exponate puse bine in evidenta. Iar faptul ca, vizitandu-l mereu primavara, frigul din interior este destul de contrastant cu caldura de afara, dramatismul locului este complet. Anul trecut a aparut (cel putin in calea mea) o sectiune noua, o simulare a unei strazi din perioada postbelica (cred) care face legatura cu hangarul unde se afla echipamentele din istoria recenta. Este o incercare laudabila de a recrea o bucatica de istorie, n-as spune chiar reusita dar totusi binevenita. Nu merge cu asteptari prea mari ci mai degraba cu mintea deschisa.

Atunci cand ies din muzeu imi umplu plamanii de patriotism pentru ca imi iau la revedere de  la Vlaicu, Vuia si Coanda. Asta nu e de ici de colo si doar faptul ca locul asta imi da ocazia sa vorbesc baietilor mei despre astfel de oameni ii aduce toata recunostinta mea.

In ansamblu muzeul asta e grozav. Este pentru mine un exemplu de pasiune. Probabil ca undeva prin regulamentele aviatiei militare scrie ca trebuie sa aiba si un astfel de muzeu pentru care se aloca si un buget. Cu toate astea cineva se ocupa de locul asta nu doar pentru ca trebuie ci pentru ca vrea sa ofere o experienta placuta oamenilor care il viziteaza. Din pacate sunt putini vizitatori, mereu am fost maxim 10 persoane in toata locatia. Probabil niste promovare l-ar face mai cunoscut. Poate ca proiectul asta va fi un imbold.

Accesul se face foarte usor atat cu masina cat si cu mijloacele de transport in comun. Au o parcare generoasa la intrare pe un mic maidan, asa ca sa nu ai nici o grija. Taxa de acces lipsea pana anul trecut, acum este 10 ron iar pentru fotografii se mai cer niste bani.

Alex Arama, martie 2014

[Show slideshow]