Păi mă duseeeei.
Păi mă dusei la Ateneu.
Mă dusei cam nepregătit. Nu prea ştiam exact ce se întâmplă acolo. Am auzit de Clasic e Fantastic cam de departe şi, cu toate că proiectul a fost lansat în 2010, niciodată nu am reuşit să aflu mai în detaliu despre ce e vorba, spre ruşinea mea. Aşa că invitaţia unor prieteni a picat la fix. Duminică la 10.00 ne-am înfiinţat la Ateneu, am supravieţuit, cu greu, frigului cumplit care ne-a urmărit de la ieşirea din casă până pe scările interioare ale holului principal al Ateneului şi ne-am aşezat curioşi pe scaunele comode ale minunatei săli de concerte.
O imagine de… nepreţuit
Ateneul este una din puţinele săli în care aşteptarea spectacolului nu este deloc plictisitoare. Toată lumea priveşte cu atenţie decorurile, în special fresca principală. Din când în când pe chipurile lor poţi remarca momentele de încântare când recunosc câte un detaliu ascuns, câte o scenă pe care “nu ştiau de unde să o ia” şi când cu entuziasm părintesc îi îndreaptă privirea celui mic către locul respectiv, încercând să profite de ocazie pentru a livra o lecţie de istorie sau, poate, o poveste “după un caz real”. Fiind un spectacol dedicat copiilor sala a fost plină ochi cu vârste foarte variate. Imaginea asta, a Ateneului plin de copii energizaţi de ceea ce văd, entuziaşti şi implicaţi este de nepreţuit, vorba reclamei.
Clasic e Fantastic – spectacol cu invăţare inclusă, fără să fie ofertă specială
Spectacolul de care ne-am bucurat se numeşte “Clasic e Fantastic – Lecţia de jazz. În dulcea limbă românească” şi este o minunată colecţie de melodii româneşti reinterpretate prin acorduri de jazz. Spectacolul are şi o componentă educaţională, copiilor fiindu-le explicate, în special de solista Irina Sârbu, amănunte cu privire la ceea ce ascultă. Nu e un atelier, îşi păstrează structura generoasă de spectacol, însă pe ici pe colo sunt făcute precizări şi demonstraţii cu privire la melodii, surse, ritmuri şi la diversele instrumente folosite în spectacol. Sunt şi momente în care sala este invitată să participe şi nivelul de implicare a fost pur şi simplu fascinant pentru mine, ţinând cont că nu ne aflam în faţa unei piese de teatru montată pe scenariul unei poveşti cunoscute ci ascultam jazz în Ateneul Român, iar melodiile reintepretate nu ar fi atras atenţia copiilor într-un alt context. Băieţii mei au plecat super încântaţi de acolo, ascultăm zilnic CD-ul şi ne re întoarcem destul de des la diversele informaţii învăţate în spectacol. Deci, excepţional!
Şi ? Mai departe?
Atât de grozav, încât mi-am propus să pun umărul şi să promovez în comunitatea celor 100delocuri toate evenimentele din proiectul Clasic e Fantastic, pentru ca un număr cât mai mare de copii să se bucure de el. Îmi pun mari speranţe în acest tip de iniţiative dintr-un motiv foarte pragmatic şi egoist. O grijă mare a rolului meu de părinte este calitatea conţinutului media cu care băieţii intră în contact la tv, radio, canale de muzică, reviste etc, ştii despre ce vorbesc. Iar dezbaterea eternă cu privire la calitatea în general extrem de scăzută a acestui conţinut, cam de peste tot, este o nesfârşită căutare a originii între ou şi găină. Publicul acuză producătorii că livrează conţinut precar, iar aceştia acuză publicul că asta produce audienţe ridicate. Pragmatic gândind, cred că cercul vicios, în care toată lumea are dreptate şi toată lumea este vinovată, se poate rupe doar printr-o schimbare. Şi fiind mai uşor să mă schimb eu decât să-i schimb pe alţii mă gândesc aşa. Dacă le ofer copiilor contexte în care să se familiarizeaze cu conţinut de calitate pe care să-l înţeleagă şi să-l aprecieze, ei îl vor căuta şi îl vor cumpăra cu perseverenţă. Astfel, peste câţiva ani, pentru a le capta atenţia, producătorii de conţinut media vor trebui să se adapteze aşteptărilor şi gusturilor lor, prin urmare vor produce conţinut de calitate ridicată. Şi uite aşa am putea rupe cercul.
Sunt conştient că s-ar putea să nu fie doar câţiva ani, s-ar putea să fie mai mulţi. Dar în loc să stau să mă plâng în faţa televizorului, prefer să mă distrez la Ateneu cu muzică frumoasă şi atmosferă energizantă. Astfel Clasic de Fantastic, care este deja un proiect de succes, îi va inspira pe alţii, iar numărul proiectelor care vor contribui la educaţia copiilor va creşte din ce în ce mai mult. Aşadar să punem urmarul. Dă-l şi tu mai departe!
Dacă vrei să vezi ce se întâmplă în spectacol, găseşti mai jos o înregistrare oficială a concertului de duminică 24 ianuarie, care alături de fotografii este preluat de pe pagina de Facebook a proiectului. Aflat acolo nu am găsit de cuviinţă să fac fotografii în timpul spectacolului, însă am profitat ulterior de ocazie să împrospătez galeria articolului dedicat Ateneului Român. Aşa că acolo poţi vedea câteva fotografii noi.
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 6-7 Februarie -
03/02/2016 @ 22:19
[…] săptămâna trecută continui să te invit la evenimentele din seria Clasic e Fantastic. Am scris aici câteva rânduri despre spectacolul care s-a ţinut la Ateneu pentru că a fost o experienţă […]
100 de locuri din Bucuresti Idei pentru Weekend 30-31 Ianuarie -
28/01/2016 @ 12:43
[…] la un eveniment din seria Clasic e Fantastic datorită unor prieteni din ce în ce mai buni. Am scris aici câteva rânduri despre spectacolul care s-a ţinut la Ateneu pentru că a fost o experienţă […]