Amăgiri si dez…amăgiri la Zilele Bucurestiului 2015

Nimic lăsat la voia întâmplării

Sâmbătă seara la 8.30 ne făceam intrarea cu alai mare în Piaţa Roma la Zilele Bucurestiului, cu programul şi harta în mâini (de fapt pe telefon), cu exerciţiile de încălzire pentru gura-cască făcute, cu strategia de acoperire a întregii suprafeţe a Centrului Vechi, inclusiv transferul către Piaţa Constituţiei foarte clară şi…. mai ales, cu copiii dormiţi la prânz. Deci nimic nu avea să ne împiedice să ne bucurăm de Noaptea Albă şi iMapp.

Ştiam deja că instalaţiile din Centrul Vechi vor începe să funcţioneze de la 9, dar am zis că puţină încălzire nu are cum să strice, plus că speram să fie unele pornite mai devreme, că doar nu suntem nemţi să începem chiar la fix. Ei bine se pare că suntem mai nemţi decât anticipam eu şi, cu câteva excepţii de o parte şi de alta a orei 9, aceasta a marcat startul.

Cum era vorba cu pomul lăudat?

Am dat cu capul de aglomeraţia din Centrul Vechi, toate străduţele fiind pline, însă nu cu mult mai pline decât de obicei. Aşa că am reuşit să ne strecurăm în formaţia uriaşă în care eram fără să pierdem pe nimeni. Lumea veselă, energică, cu chef de distracţie şi cu bun simt… în general. Mi-au plăcut bucureştenii, iar asta nu e o treabă cu care să ne putem mândri des. Am început căscând ochii mari la cele trei uriaşe zmee luminoase din Piaţa Sf. Anton, atrăngându-ne atenţia unii altora la fiecare unduire sau schimbare de culoare, de parcă nu stăteam oricum cu ochii pe ele. A fost un început cam static, totuşi bun pentru a ne ridica aşteptările.

Ne-am distrat pe scaunele sonor-luminoase de lângă Curtea Veche, apoi ne-am învârtit pe lângă trafaletul tehnologic. Acesta din urmă însă, nu vroia să funcţioneze din păcate. Big Bob Band din Piaţa Roma empatiza cu trafaletul şi crea la rându-i probleme tehnice celor care încercau să-l îmblânzească, iar Laser Grid-ul din pasajul învecinat urla isteric, bănuiesc că din motive similare cu celelate instalaţii. Povestea a continuat în aceeaşi notă cu Harta Interactivă care nu interacţiona cu nimeni ci doar se relaxa întinsă pe drum şi cu Aquatic Harp care era pur şi simplu în grevă. Pe la zece jumătate energia noastră atârna la câţiva metri în spate, ţinându-se de noi mai degrabă de frica de a nu fi călcată în pioare de mulţime. Am renunţat să mai căutăm ceva şi am pornit agale spre Piaţa Constituţiei să vedem iMapp-ul.

Casa Poporului, adică… a poporului.

Din ce am citit până acum nu-mi este clar dacă această proiecţie este cea mai mare din lume sau este printre cele mai mari din lume. Eu am ales să o consider cea mai mare şi aştept cu nerăbdare să fiu contrazis, pentru că sunt foarte curios să văd una pe mai mult de 20.000 de metri pătraţi. O dată pe an Casa Poporului este frumoasă şi chiar aparţine poporului, bucurând ochii a zeci de mii de oameni care au umplut Piaţa Constituţiei şi bulevardul cu fântâni până aproape de Unirii. După părerea mea, şi subliniez asta pentru că am auzit păreri foarte împărţite, anul acesta a fost mai spectaculos decât anul trecut. În primul rând mi-au plăcut mai mult proiecţiile 3D care au fost mai creative. Majoritatea au folosit cea mai impresionantă suprafaţă a unei clădiri ca decor pentru poveşti spuse cu felurite combinaţii de imagine şi sunet, în timp ce foarte puţin timp proeictiile s-au concentrat pe arhitectura faţadei şi a efectelor de dinamizare a acesteia. În al doilea rând, încep să cred din ce în ce mai serios că suntem nemţi. Anul trecut proiecţia a întârziat aproape o oră faţă de plan, iar anul acesta a început exact la timp. Organizatorii au fost atât de punctuali, încât mi-au dat peste cap planificarea în care luasem în calcul un decalaj. Şi uite aşa n-am mai ajuns în prima linie. Poţi vedea în galerie imagini ale proiecţiilor aflate în concurs, dar şi alte câteva imagini excepţionale care au fost proiectate in afara concursului.

Mai ţii minte artificiile formidabile de la finalul show-ului de anul trecut? Anul acesta au putut fi văzute doar într-una dintre proiecţii pe care o găseşti la finalul filmuleţului de mai jos oferit de prietena proiectului nostru Carina Ses.

 

Acum ce să zic?! Era greu să egaleze spectacolul oferit anul trecut, un an totuşi special. Aşa că probabil, orice artificii ar fi fost, tot dezamăgiţi eram, aşa că mai bine că n-au fost deloc. Mai bine? Cine ştie!? Noi însă am părăsit bulevardul pe la 1 noaptea aruncând din când în când un ochi înapoi doar, doar or fi şi artificiiile pe undeva.

Puse cap la cap a fost o noapte frumoasă în special datorită de iMapp. Dacă tu ai avut altă experienţă frumoasă, m-aş bucura să-mi spui despre ea mai jos.

Galerie Foto