Palatul Regal – MNAR

iunie 16, 2014 în INTERIOARE de Alex

2014-06-09 16.48.52

Am mers să vizitez Palatul Regal, însă nu l-am găsit acasă. În locul lui am găsit Muzeul Național de Artă al României. Așa cum îi stă bine unui muzeu național este mare și mi-a solicitat câteva ore pentru a-l străbate. I le-am dat cu drag în cea mai mare parte. Doar rar, pe ici pe colo, eram mai atent la durerea de picioare decât la expoziție.

Să încep cu începutul. Îți ziceam că am plecat să vizitez Palatul Regal. În adâncul sufletului meu de „vlăstar” al finalului de epocă comunistă și început de nesfârșită tranziție, s-a strecurat o idee. Un Palat Regal pe lângă casa omului nu strică deloc. Ba chiar face bine. În lumea asta europeană în care am reintrat după perioada nefastă a falsului egalitarism comunist, tradițiile, istoria, generațiile, familia și blazonul sunt importante. Mult timp am negat realitatea asta pentru că, neavând de nici unele, preferam atitudinea strugurilor acri. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut, experiențele s-au înmulțit, contactul cu diverse culturi și societăți europene și-au pus amprenta, am început să cred în importanța acestor valori atemporale. Am început să-mi caut istoria pentru a mă cunoaște mai bine și pentru a mă respecta mai mult. Rezultatul acestui act a fost că, treptat, sentimentul de rușine atunci când îmi declar originea în diverse locuri din lume s-a estompat. Nu zic că a dispărut, dar nu mai e atât de important cum era. Cu conștiința acestui nesfârșit proces de autocunoaștere națională am ajuns eu să cred că a avea un Palat Regal oferă noblețe unui arbore genealogic rarefiat.

Cu gândul asta am intrat în curte, admirând fațadă somptuoasă, comparând-o, evident, cu altele care m-au impresionat și concluzionând liniștitor că arhitectu’ neamț a făcut treabă bună. Am schimbat două vorbe cu o doamnă amabilă la intrarea în aripa din stânga, cea care găzduiește Galeria de Artă Europeană și am purces la drum. Am cam alergat la început în căutarea sălilor de palat pe care îmi doream să le văd și ușor, ușor entuziasmul meu s-a stins, pentru că spațiul din interior a cam căzut victima renovărilor cu pereți de carton și var lavabil. Probabil scopul scuză mijloacele, iar renovarea de care clădirea avea mare nevoie după evenimentele de la final de ’89 a fost mai accesibilă în felul acesta decât ar fi fost printr-o recondiționare.

Dezavantajul acestei abordări este că Palatul Regal nu prea mai e palat regal. De multe ori sălile prin care treci sunt spații fără o personalitate moștenită de la clădirea în care se află, ci doar încăperi, unele mai bine realizate, altele mai puțin, unele mai noi, altele apăsate de povara anilor.

După primele 30 de minute renunțasem să sper că voi mai găsi vreo urmă din Palatul Regal și căutam alte perspective interesante. Însă, în a doua parte a turului Galeriei de Artă Europeană, când îmi pierdusem orice speranța, l-am găsit. În aripa de sud sunt câteva săli de o frumusețe rară în care operele de artă, majoritatea din colecția personală a regelui Carol I, căpătă o altă perspectivă.  Acesta era sentimentul pe care speram să-l găsesc aici, iar acești câtiva sute de metri pătrați sunt singurii care mi l-au oferit. Galeria se termină cu o superbă scară pe care am coborât de la etajul 2 până la parter și care este dovada încă vie că aici cândva s-a făcut cu adevărat istorie românească.

Aripa din dreapta și o bună parte a corpului central găzduiesc Galeria Națională care se întinde pe două etaje, pe primul găsești artă veche (preponderent obiecte de cult și câteva piese de tezaur) și pe al doilea, artă modernă, acolo unde sunt toți cei MARI: Grigorescu, Luchian, Aman, Andreescu, Brâncuși, Pallady și mulți, mulți alții. Nu zic mai multe pentru că experiența pe care o trăiești aici cred că este foarte persoanală, fiecare se raportează diferit la astfel de mărturii ale unor talente fenomenale. Eu am retrăit o experiență de pe la 19 ani, când ajuns de curând în București am mers la o piesă de teatru cu o distribuție de zile mari. Atunci am simțit că trăiam într-un film, alături de actorii care îmi marcaseră copilăria prin ecranul televizorului. Nu puteam să cred că respiram același aer cu ei. Acum a fost cam la fel.

Dintre cele practice să-ți spun că muzeul este deschis de miercuri până duminică, vara între 11-19 și iarna între 10-18. Prețul de acces pentru ambele galerii este de 15 ron. Mai multe detalii găsești aici. Și chiar îți recomand să vizitezi site-ul pentru că sunt multe programe complementare, ateliere pentru diverse categorii de public, expoziții temporare, etc. pentru care îți poate prinde bine o documentare preliminară. Unul dintre ele este atelierul Pasărea ascunsă în Piatră despre care ne-a povestit Marcela acum câteva săptămâni.

Eu unul am aflat, după vizită, că în fiecare al treilea weekend din luna, din mai până în august, se organizează vizite ghidate în spațiile istorice din corpul central al Palatului Regal (Sufrageria Regalƒă, Sala Tronului și Scara Voievozilor). Fiind căutător de Palat Regal aștept cu nerăbdare să merg in weekend-ul ce vine să mai servesc o porție de blazon. Găsești detalii aici.

Fullscreen capture 21-May-14 103111 PM

Ți-a plăcut? Spune și altora: