Palatul Mogosoaia

mai 24, 2014 în VERZI de Alex

Prin 1680, intr-o zi superba de primavara a lunii aprilie, un tanar cu frunte lata si spate drept a poposit alaturi de suita sa pe malul lacului Mogosoaia. S-a asezat la umbra unui paltin batran si a cazut intr-un somn adanc. Mintea sa vizionara, ocupata mereu cu treburile tarii a tesut un vis limpede si luminos, un vis in care lacul argintiu oglindea imaginea unui palat superb ce avea sa devina un simbol al spiritului intelectual romanesc.

300 de ani mai tarziu, dupa iatagane si ite otomane, confiscari, rascumparari si vanzari, dupa devalizari revolutionare, reconditionari si dezvoltari burgheze, intrigi germane si mai apoi antinaziste si incheind cu o clasica nationalizare comunista, Palatul Mogosoia este fara nici o urma de indoiala un simbol al spiritului intelectual romanesc asa cum tanarul Brancoveanu la nici 30 de ani l-a visat in acea zi de primavara.

Desigur ca primul paragraf este o poveste pe care mintea mea alege sa o creada pentru ca acesta nu este un loc oarecare ci este o capodopera care ne-a fost oferita in dar de stramosii stramosilor nostri, iar pentru mine capodoperele au nevoie de legende care sa le duca mai departe.

Ultimii cativa zeci de metri de pe aleea care duce la intrarea in curtea palatului, pe sub Turnul Portii sunt ca un drum spre rai. O ecluza in care ai exact atat timp cat este necesar pentru a-ti schimba starea emotionala, pentru a te bucura de verdele ierbii proaspat tunse, pentru a te reobisnui sa distingi nuantele florilor care sustin copacii ce strajuiesc aleea, pentru a-ti umple plamanii cu mirosul proaspat al tufelor de liliac. Aici nu-ti spune nimeni si nimic sa lasi grijile si problemele afara. Aici ti se permite sa pasesti aceasta alee asa cum vrei tu, insa cu fiecare pas ti se insufla din ce in ce mai multi stimuli emotionali pozitivi umplandu-ti astfel sufletul de frumos si de liniste. Orice ai adus cu tine nu-si mai gaseste loc sub acest asalt de inspiratie. Poate de aceea intrarea este ocrotita de Biserica Sf. Gheorghe. Este cea mai potrivita iesire din ecluza. Ultimul suflu spiritual de care ai putea avea nevoie inainte de a pasi prin poarta, cu sufletul deschis si mintea prezenta, pregatite impreuna pentru a te imbucura de experienta pe care urmeaza sa o primesti.

Inainte de a lua la pas curtea care ti se asterne in fata acorda-ti un moment de perspectiva. Urca scara care duce in Turnul Portii si bucura-te putin de imaginea de ansamblu a domeniului. Daca arunci o privire si in afara curtii spre aleea pe care tocmai ai mers vei vedea si de ce zic eu ca este o ecluza pentru sufletul calatorului. Nimic nu e intamplator.

Pentru a gusta cu adevarat domeniul as zice ca ai nevoie de o zi. Domeniul poate fi impartit in trei zone, care, vazute din fata palatului, imediat dupa ce ai intrat pe poarta, sunt dupa cum urmeaza: Partea centrala, cea ocupata de cladirile ce imprejmuiesc superba curte interioara, iti pune la dispozitie Palatul, Cuhnia (bucataria brancoveneasca) aflata imediat in dreapta ta, Vila d’Elchingen din stanga (construita de Nicolae Bibescu odata cu renovarea din 1860-1880) care acum este centru de evenimente si restaurant, Ghetaria aflata spre lac in dreapta palatului si desigur Turnul Portii din spatele tau.

In partea dreapta a curtii palatului se afla o “gradina” superba care poate fi prima destinatie mai ales daca esti cu copii si daca nu arde soarele prea tare. Desi te poate descuraja dimensiunea generoasa a acestei gradini, iti recomand din toata inima sa o parcurgi pe toata si sa-i dai ocazia copilui tau sa descopere cele doua locuri de joaca si tiroliana de langa lac si tie plimbarea placuta pe aleile linistite care serpuiesc prin gradina. Din loc in loc ai cate o cismea racoritoare, binevenita in zilele toride cand in aceasta zona nu prea sunt copaci la umbra carora sa te adapostesti.

Cea de a treia parte a domeniului este cea din stanga palatului. Aici te poti bucura de o pajiste generoasa fixata bine cu radacini de copaci atat de batrani incat multi dintre ei cred ca i-au cunoscut si pe Brancoveni si pe Bibesti. Tot aici se afla si cavoul familiei Bibescu construit pe la finele secolului XIX, odata cu serele aflate inca in folosinta pentru aprovizionarea cu rasaduri a intregului domeniu. Cateva semne incurajeaza amatorii sa foloseasca fara grija pajistea pentru picnic, ba chiar undeva in apropiere sunt amenajate si cateva gratare. Aleea care merge pe langa sere si duce spre parcul Mogosoaia iti rezerva cateva surprize printre care un pom metalic aflat chiar langa sere si un superb arbore care creste “in jos”.

Palatul descris in cateva cuvinte este o infuzie de arta brancoveneasca pe care o poti admira pasind prin camerele domnesti de la etaj, luminoase si aerisite cu spirit modern. Expozitia este destul de greu de urmarit pentru un necunoscator deoarece organizatorii au facut un compromis intre prezentarea exponatelor in ipostaze cat mai naturale, eliminand barierele muzeologice, insa odata cu ele si informatiile despre exponate. Acestea pot fi gasite pe pliante de obicei langa una din intrarile in camera. Uneori pot fi gasite, alteori nu, iar cautarea informatiei pe ele rupe ritmul vizitei. Dar ca orice compromis are si parti bune si mai putin bune.

Din punct de vedere expozitional se poate spune ca aici gasesti un muzeu viu pentru ca dinamica expozitiilor temporare este foarte ridicata, parterul, pivnita si Cuhnia gazduind permanent diverse lucrari. Pe langa expozitii se petrec si multe alte evenimente culturale. Nu-ti recomand site-ul pentru ca m-a cam dezamagit, asa ca te las sa alegi singur o sursa preferata pentru aceste informatii.

As mai ramane cateva clipe la Palat, mai exact in spatele lui, acolo unde te poti bucura de un ansamblu intre lac si logia de inspiratie venetiana perfect echilibrat de o superba gradina. M-as aseza cateva clipe pe scarile care duc spre apa pentru a inspira adanc aerul asta de palat brancovenesc. Il trag tare pe nari si il expir si mai tare pentru a face loc mult pentru urmatoarea inspiratie. Inspiratie brancoveneasca, romaneasca… Ma simt mandru si ii sunt recunoscator tanarului acela de nici 30 de ani care in vremuri dificile, sub presiuni politice interne si internationale deloc de invidiat si-a gasit timp sa viseze in locul asta si sa-si urmeze visul cu atata determinare. Si cat de greu trebuie sa fi fost sa urmaresti astfel de scopuri nobile in vremuri si in conjuncturi in care un astfel de creator s-a bucurat de opera lui vreo 12 ani pana cand turcii l-au executat impreuna cu cei 4 fii.

Asa ca… mai Costica, mai Nicule si mai Martho, va multumesc pentru ziua superba pe care mi-ati oferit-o impreuna cu familia mea in acest loc de vis. Ma stradui sa va arat recunostinta si aprecierea mea si dau mai departe…

Practice: Se poate parca in interiorul domeniului, sunt vreo doua parcari, suficiente pentru zilele normale. Tariful pentru parcare este de 4RON/zi. Accesul in muzeu costa 5RON pentru adulti si 2RON pentru copii. Restaurantul este acceptabil cu preturi medii spre mari si cu staf pregatit mai degraba pentru evenimente decat pentru ritmul de comanda a la carte.

Alex Arama, aprilie 2014

Fullscreen capture 24-Apr-14 62022 PM

Ți-a plăcut? Spune și altora: