Curtea Domnească Veche

august 11, 2014 în URBANE de Alex

Degustarea istoriei vechi a Bucureștiului mi-a servit o supă destul de fadă, cu puține bucăți de informații concrete legate cu fel de fel de povești, menite să dea o consistență acceptabilă pentru istoria unei capitale europene. Poveștile astea de legătură își au rostul lor și se găsesc în toată istoria indiferent de unde și de când. Chiar și istoria zilei de ieri e înțesată cu multe povești care leagă evenimentele efective. Așadar, o  bună parte din istoria veche a Bucureștiului este poveste populară menită să ne ajute să înțelegem mai bine trecutul. Mai bine, în sensul de claritate și ușurință, nu neapărat de corectitudine. Suntem fericitele victime ale propriei nevoi de narativitate și căutăm astfel, să așezam faptele într-o poveste pe care să o înțelegem și să o reținem mai ușor.

Eu sunt un fan al poveștilor și atât timp cât vorbim de legende, așa cum este cea a Ciobanului Bucur, le duc cât pot de departe. Când vine, însă, vorba de istorie concretă, în sensul celei care ne definește trecutul pentru a ne explica prezentul și a ne proiecta viitorul, sunt ceva mai reținut în a accepta amestecul dintre date istorice și povești, amestec care îmi lasă un gust amar de îndoială. Așa am pățit citind despre Curtea Veche sau Prima Curte Domnească a Bucureștiului. Să-ți dau un exemplu de informație care a contribuit la îndoiala mea: „Curtea Veche este prima curte domnească din București, a devenit nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738.” Păi între 1718 și 1738 au trecut 20 de ani. Cum să legi între ele două evenimente care au avut loc la un interval de 20 de ani. Sigur, dacă privești cei 20 de ani de la distanța altor aproape 300, ei sunt aproape invizibili. Totuși, în cei 20 de ani, adică peste 7300 de zile, curtea a funcționat și probabil a fost și refăcută parțial după incendiul devastator. Doar oamenii aia n-au folosit timp de 20 de ani o Curte Domnească arsă. Mai departe, Curtea Nouă, cea din Dealul Spirii, a fost construită în 1775 ceea ce adaugă o perioadă de alți 37 de ani de la cutremurul căruia pare să i se atribuie într-un final responsabilitatea sfârșitului Curții Vechi. Vezi despre ce vorbesc? Se pun cap la cap trei evenimente aflate pe parcursul unei jumătăți de secol și se face povestea finalului Curții Vechi.

2014-08-10 15.14.37

Cu nemulțumirea asta m-am dus eu duminică să văd Curtea Veche. Spre rușinea mea acum e prima dată. Cel mai mic a văzut-o la 4 ani, ta’su la 35… mda. M-am dus hotărât să văd cu ochii mei cum stă treaba la curtea asta veche, convins că la fața locului trebuie să găsesc informații clare despre cine și ce a făcut cu ea, de când până când și cu ce scop. Și m-am lămurit. N-aș fi reușit fără micul pliant și afișele de pe gard pentru că în lipsa lor singura validare ar fi fost aceea că e o curte veche. Și când zic veche, chiar vorbesc serios. Toate rămășițele pe care le poți privi, păși, sări, ocoli, s.a.m.d își arată vârsta. Există și câteva părți reconstruite și chiar și ele arată suficient de vechi încât să se potrivească foarte bine decorului. Pivnițele subterane sunt de departe cele mai interesante ca să nu spun și cele mai plăcute atunci când Bucureștiul de la suprafața fierbe la 40 de grade. Cred că asta explică și faptul că aceste pivnițe și alte galerii care se află cam pe sub întregul centru vechi sunt cele care s-au păstrat cel mai bine. Ar fi fost mare păcat de ele. L-am și întrebat pe paznicul foarte simpatic de la poartă, dacă avem vreo oră limită de plecare pentru că la 3 lei/vizita este una din cele mai ieftine metode de răcorire pe care le ai la dispoziție. El a fost generos și ne-a oferit și noaptea. Hmmm, nu mi s-a mai părut la fel de simpatic după propunerea asta.

Am plecat mulțumit că am aflat cam tot ce îmi propusesem despre cum a devenit un turn de cărămidă de prin secolul 14, construit în grabă ca bază intermediară în lupta cu turcii de la Giurgiu, Curte Domnească și leagănul capitalei României. Ba chiar am plecat în plus cu convingerea că ruinele Curții Domnești au mult mai mare valoare istorică decât credeam la început și am înțeles mai bine entuziasmul celui mai mic după vizita cu grădinița.  Mi-am lămurit și dilema legată de motivul ce a condus în realitate la dispariția Curții Domnești Vechi, așa că dacă vrei să știi și tu când, cine și ce soluție capitalistă a folosit pentru punerea în practică a planului, mergi acolo. Curtea Veche e mereu acasă și dornică de oaspeti, ca o bunică bătrână.

Chrome Legacy Window 11-Aug-14 104949 PM

Ți-a plăcut? Spune și altora: