Cu bastonul prin Bucureşti

august 11, 2015 în GÂNDURI de Alex

Cu sau fără baston o plimbare alături de cei de la ARCEN este un plonjon vesel printre poveştile minunate ale Bucureştiului. Am aflat de aceste tururi undeva pe la sfârşitul verii trecute. Atunci, dacă îmi amintesc bine  plecau de la Ateneu. Mi-a părut rău că nu am ajuns şi mai ales că am aflat prea târziu de proiect. prin urmare anul acesta mă grăbesc de două ori. În primul rând m-am grăbit să ajung la ediţia a VI-a, iar în al doilea rând să trâmbiţez cât pot acest eveniment care merită să fie cunoscut de cât mai multă lume.

Sâmbătă dimineaţă, de fapt la 11.00, ceea ce unii din prietenii mei ar contesta că fiind dimineaţă, am ajuns în faţă Cercului Militar Naţional şi ne-am alăturat grupului care se adunase în jurul celor doi ghizi Edmond şi Alberto. Grupul era suficient de mare încât să-l observi şi să nu te pierzi de el, însă suficient de mic încât intenţia mea de a susţine cât pot promovarea evenimentului să se accentueze. Joi când includeam evenimentul printre Ideile de Weekend încercam să-mi imaginez cum se desfăşoară o astfel de plimbare printr-una din zonele cele mai aglomerate ale capitalei. Da, da, acum ştiu şi eu că eram victima asocierii dintre imaginea unei zile normale din cursul săptămânii cu cea care nu îi seamănă deloc, de sâmbătă dimineaţă. Probabil şi duminică după amiază e la fel, mai ales că această a doua variantă se pare că este preferată de majoritatea plimbăreţilor bucureşteni. Edmond povestea despre grupuri de sute de oameni care se strâng duminica la 18.00. M-am bucurat şi pentru că am auzit numărul mare şi pentru că am ales să vin sâmbătă şi astfel am putut să mă bucur de un tur mai liniştit.

Cu bastonul prin Buucresti

Plimbarea a început şi s-a terminat pe Bulevardul Elisabeta. De la Cercul Militar Naţional am mers pe Calea Victoriei, apoi am coboarat pe lângă magazinul Victoria pe strada Lipscani, după care intrând în dreapta pe Str. Inginer Radu Elie, am ajuns pe străzile Gutenberg şi Silfidelor. Finalul s-a petrecut tot pe Bulevardul Elisabeta. Totul a durat cam 2 ore, plimbarea fiind întreruptă din loc în loc de popasuri, în care elocvenţa lui Edmond şi pasiunea lui Alberto au alimentat poveştile minunate despre istoria locurilor prin care treceam. Cei doi ne-au oferit cu mare dărnicie şi entuziasm informaţii concrete, multe din ele necunoscute mie, susţinute cu citate scrise în limba vremurilor la care fac referire. Pe tot parcursul ei, delicioasa lecţie de istorie a fost condimentată cu picanterii  şi opinii personale care au adus pragmatism şi realism în întâmplările petrecute acum zeci de ani, teleportându-le prin asemănare sau consecinţe în zielele noastre.

Cu bastonul prin Bucuresti

Mi-am luat multe notiţe cu gândul să le folosesc în articole viitoare despre locurile văzute, după care am fost tentat să le amintesc şi aici. M-am gândit şi m-am răzgândit, alegând într-un final să le las celor doi plăcerea de a te surprinde şi îmbucura aşa cum au făcut-o şi cu mine. Dezvălui o singură informaţie care a rămas cu mine într-o manieră foarte personală. În articolul despre Memorialul Holocaustului vorbeam despre o lecţie pe care am învăţat-o după ce paşii mi-au fost aduşi înapoi, într-o manieră stranie, în jurul acestui loc ascuns. Încheiam cu o lecţie învăţată şi cu o poveste terminată. Totuşi sâmbătă, în timp ce coboram spre Splai pe Lipscani m-am văzut din nou dus fără voia mea, în jurul Memorialului Holocaustului. M-am trezit gândindu-mă că poate, totuşi, lecţia aceea nu s-a terminat. Că poate mai e ceva de învăţat. În ciuda neâncrederii mele exact aşa a fost. Am aflat de ce monumentul se află acolo şi de ce e atât de important să se afle acolo. Clădirea cu care se învecinează pe cea mai lungă latură a fost sediul Ministerului de Interne, adică locul în care s-au decis majoritatea acţiunilor împotriva evreilor. Acum nu-mi rămâne decât să văd dacă lecţia este gata sau, cine ştie, mai e totuşi ceva de învăţat.

Cu bastonul prin Buucresti

Plimbarea se încheie aşa cum îţi spuneam pe Bdul. Elisabeta şi finalul este cum nu se poate mai potrivit. Ne ştiu dacă se repetă mereu, deşi cred că frumos ar fi, dar acum, norocoşi fiind să avem în grup câţiva veterani care au cerut în mod expres această încheiere, Edmond ne-a recitat cu minunatul sau talent oratoric poezia „Bucură-te omule”. Am mai auzit-o recitată de Horaţiu Mălăiele, însă acum, a sunat mai bine, s-a potrivit de fapt mai bine cu experienţa minunată prin care trecusem, cu locurile, cu poveştile, cu oamenii şi lumea în care ne cufundasem pentru două ore. Aşadar, dacă atunci când vei merge „Cu Bastonul prin Bucureşti” nu auzi această încheiere, roagă-l pe Edmond să-ţi facă această bucurie. Când vei merge? În fiecare sâmbătă la 11.00 şi duminică la 18.00 până pe 13 Septembrie.

Ți-a plăcut? Spune și altora: