Castelul lui Vlad Tepes

august 21, 2014 în URBANE de Alex

Te invit la un exercițiu extrem de imaginație. Să presupunem că vrei să mergi în parc și te deplasezi cu mașina, pe care trebuie prin consecință să o parchezi undeva. Și ca să fie cu adevarat extrem, asta se petrece într-un weekend de vară. Deși știu ca e greu, am nevoie să îți imaginezi că nu ai unde să parchezi mașina. Da știu, pare incredibil și e cel mai greu exercițiu de imaginație posibil, dar te rog, nu abandona. Uite, ca să fie mai ușor, mutăm acțiunea lângă Parcul Carol. Ei, parcă, parcă e mai bine. Toată lumea știe că e o zonă aglomerată, cu străzi destul de mici, mai ales pe latura de est a parcului.

Așaaaa… să revenim, te afli în Piața Libertății, adică în jurul artezienei, nu e nici un loc de parcare. Intri pe Candiano Popescu, pe lângă parc, sperând să ai noroc. Însă norocul nu speră să te aibă pe tine, așa că nu găsești nimic liber nici aici. Continui pe străduță cu ochii ca ai unui personaj din Sandy Belle, pentru a privi în același timp și pe laterale și înainte și tot nu găsești nimic liber.

Drumul începe să se elibereze, însă îți dai seama că intrările în parc sunt deja departe și dat fiind că te afli pe sens unic, n-ai de ales și continui. Ce-i drept te împinge mai departe și zona prin care treci, frumoasă și liniștită, cu case amestecate care beneficiază din plin de vecinătatea parcului bătrân. Și când crezi că ai văzut-o și pe asta, pe partea dreaptă, apare un castel.

Vezi? Ți-am zis că e un exercițiu de imaginație extrem! Ei bine nu e. Adică partea cu problema parcării în București e o fantezie, dar existența unui castel pe latura de est a parcului Carol e cât se poate de reală. Și nu e orice castel, de parcă ar putea exista „orice castel”, ci este o copie a cetății lui Vlad Țepeș de la Poenari. O copie puțin mai mică atât ca dimensiuni cât și ca vârstă. A fost construită cu ocazia Expoziției României, prilej de laudă națională după 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Castelul a fost inaugurat în 1906 și a avut inițial un scop practic și anume găzduirea unui rezervor de apă de 200 metri cubi. Ca și în cazul Foișorului de Foc scopul ăsta nu a fost atins, însă castelul a rămas o perioadă la dispoziția Casei Regale. Probabil de la înălțimea celor 23 de metri ai turnului, aflat oricum într-o zonă înaltă, regele putea aprecia mai bine cele 9 mări și 9 țări care îl separau de vecinul rege ungur. Interiorul a găzduit colecții de artă, una din marile pasiuni ale lui Carol I, așa cum am aflat la MNAR.

De prin anii ’20 castelul a căpătat un scop utilitar, găzduind soldați sau lucrători care îngrijeau parcul. Acum el găzduiește Oficiul Național pentru Cultul Eroilor aparținând MApN. Din păcate castelul nu poate fi vizitat decât în două zile din an: Ziua Eroilor (Înălțarea Domnului) și Ziua Armatei (25 Octombrie). Prin urmare, dacă cumva ești tentat(ă) să tragi o fugă până acolo, va trebui să te mulțumești cu o privire aruncată peste gard. Părerea mea este că merită și asta deoarece ansamblul arată formidabil. Dacă vrei mai mult, trebuie să mai ai răbdare și să iei cu tine cât mai mult curaj deoarece am aflat că scările de acces pe terasa turnului sunt într-o fază destul de avansată de degradare și fiecare treaptă urcă puțin câte puțin nivelul de adrenalină. Tot la capitolul vorbe auzite se mai spune că ar exista niște inițiative de recondiționare a castelului, ceea ce poate l-ar include la un moment dat în circuitul turistic. Până atunci însă… răbdare.

Chrome Legacy Window 21-Aug-14 110223 PM

Ți-a plăcut? Spune și altora: