Casa Melik – Muzeul Theodor Pallady

noiembrie 5, 2014 în INTERIOARE de Alex

Casa Melik

Am aflat de Casa Melik alături de o caracterizare scurtă și foarte puternică, „cea mai veche casă din București”. Aș putea să mă opresc aici pentru că deja este un argument suficient pentru a o vizita. Căutând-o însă, am adăugat noi motive. În primul rând ea este gazda Muzeului Theodor Palady, în al doilea rând „veche” este cam puțin pentru a sintetiza peste 250 de ani de existență, iar în al treilea rând are o poveste cu tâlc.

Pornind cronologic tot ceea ce se știe despre începuturile celei mai vechi case de locuit din București este că a fost terminată undeva între 1750-1760. Curios este că nu i se cunoaște primul proprietar. Zic curios pentru că cele două informații mi se par foarte legate, iar în căutările mele n-am găsit sursa exactă a informației privind perioada construcției. Dar, pentru că mie îmi plac poveștile fără început care lasă imaginația să-și facă treaba, pot să trăiesc cu faptul că timp de 60 de ani nu se știe ce s-a întâmplat cu casa asta. Mai ales că pe vremea aceea era „o casă” din cartierul armenesc. Prin 1815 casa ajunge în proprietatea lui Chevorc Nazaretoglu. Nu te lăsa păcălit de numele cu iz de semilună. Omul a decis că e mai bine să fii un negustor bogat cu nume turcesc decât un târgoveț sărac cu nume armean, Nazaretian. Asta se întâmpla pe vremuri. Acum oamenii au coloane verticale mult mai solide și nu se mai schimbă de la o zi la alta după interes. De ce e important armeanul ăsta? Pentru că el a renovat prima oară casa în 1822 și vei vedea de ce e importantă povestea renovării.

Din moștenire în zestre, casa ajunge vreo 20 de ani mai târziu în proprietatea arhitectului Iacob Melik, care de altfel dă sens și nume acestei bijuterii arhitectonice legând-o de mai multe personalități istorice implicate în Revoluția din 1848. După revenirea din exil, Melik se ocupă de o nouă renovare în 1857, însă nu mai are ocazia de a o lasă moștenire din lipsă de moștenitori. Așa că soția lui, Ana Melik, o lasă prin testament comunității armene, cu dorința de a se înființa aici un azil pentru văduvele sărace din comunitate. Urmează o dispută familială în care un nepot de frate, Eugen Melik, atacă testamentul și obține pentru scurtă vreme proprietatea. Urmează o a treia renovare în 1921 finanțată de acesta și coordonată de arhitectul Paul Smărăndescu.

La finalul disputei însă, casa își atinge scopul decis de Ana Melik și devine pentru 25 de ani azil, iar după al doilea război mondial este ocupată de diverse familii de chiriași timp de vreo 20 de ani. Această jumătate de secol își pune amprenta asupra casei, care se degradează serios. Spre finalul anilor 1960, soarele răsare din nou la numărul 22 de pe Strada Spătarului, când soții Gheorghe și Serafina Răuț negociază cu autoritățile comuniste donarea și răscumpărarea parțială a colecției de artă aflată în proprietatea lor. Gheorghe Răuț,  fost director al sucursalei pariziene a băncii românești Marmorosch și mare pasionat de artă, a fost bun prieten cu Theodor Palady, pe care l-a și găzduit într-un imobil din Paris în perioada pariziană a artistului. Că doar nu l-ar fi găzduit în perioada londoneză. Din această negociere a câștigat Casa Melik, care a fost aleasă ca spațiul cel mai potrivit pentru a găzdui Muzeul Palady, alături de restul colecției soților Serafim. Acesta a fost un motiv tocmai bun pentru o nouă renovare ce a șters urmele celor 50 de ani de pribegie.  Muzeul a funcționat mai mult sau mai puțin permanent, iar din 1994 există ca ceea ce știm acum. Nu pot încheia povestea omițând că în 2009 Casa Melik a beneficiat de o nouă renovare care o face să arate acum mult mai bine comparată cu case vecine a căror vechime este incomparabilă.

Ziceam la început că povestea asta are o învățătură bună care nu e deloc subtilă. Se dă o casă de 250 de ani, deținută în cea mai mare parte de oameni cu dare de mână, casă cu aer aristocrat și cult, care a beneficiat de 5 renovări majore. Adică câte una la fiecare 50 de ani. Și se obține o comoară arhitectonică a Bucureștiului modern care atrage publicul prin ea însăși, răsplătindu-l în plus cu o generoasă porție de artă. Eu zic că este o lecție de istorie, o rețetă simplă și replicabilă de plămădire a culturii unui neam, neamul românesc.

Nu-ți spun nimic despre interior, deși aș vrea. Însă mai mult vreau să mergi în vizită, să descoperi colecția de artă sau pur și simplu interiorul superb al cele mai vechi case din București. În perioada aceasta găsești muzeul deschis între 10 și 18 de miercuri până duminică, iar prețul unui bilet pentru adulți este de 7 ron. Mai multe informații găsești aici.

Chrome Legacy Window 05-Nov-14 90011 PM

Ți-a plăcut? Spune și altora: