Bucureștiul strigă din toate intersecțiile și prin toate bulevardele 555. Strigă în gura mare doar, doar, ne-o intra în cap că nu e pe aici de ieri de azi, ci de mai bine de jumătate de mileniu. Când privești din perspectiva celor 555 de ani, nici cei 25 de ani de capitalism postrevoluționar, nici cei 45 de ani de comunism, nici cumpliții 8-9 ani de războaie mondiale, ba chiar nici cei 63 de ani de regalitate nu înseamnă fiecare în parte cine știe ce. Ba chiar adunați acoperă doar o perioadă redusă din istoria Bucureștiului.
Așa că m-am hotărât să aflu despre ce este cu adevărat istoria Bucureștiului. Care este partea cea mai semnificativă din cei 555 ani de istorie. Am început cu site-ul celor 555… pe care nu am găsit nimic. Sunt 2 pagini în fapt goale. Asta însă nu a reprezentat decât un eveniment anecdotic, cu iz românesc, întâlnit la începutul unei căutări care s-a întins vreo 2-3 zile și în care am citit online tot felul de informații. Nu voi face acum nici rezumatul descoperirilor mele și nici nu voi extrage ceva din ele pentru că proiectul acesta are un alt scop. Îți spun doar că sunt multe evenimente interesante, unele descoperite prin diverse locuri care se găsesc deja pe site, altele sugerându-mi alte destinații. Asta a avut si darul sa mă alimenteze cu speranța, de care recunosc am început să am nevoie, că se poate ajunge la 100 de locuri.
Căutările astea m-au dus, așa cum anticipam, și la Biserica Bucur Ciobanul pe care am decis să o folosesc ca simbol al legendei Bucureștiului. Istoria veche (înainte de cei 555 de ani de atestare) a Bucureștiului și istoria Bisericii Bucur suferă din aceeași lipsă de certitudine a informației. Practic istoria orașului și istoria bisericii se împletesc într-o perioada din care nu avem nici un fel de atestări sigure. O perioadă pe care oamenii au construit-o din vorbă în vorbă și ne-au lăsat-o mostenire sub forma Legendei Ciobanului Bucur. Legenda, ca orice altă legendă, este pusă sub semnul întrebării în majoritatea articolelor serioase, dar mereu alături de opțiunea oferită cititorului de a alege sau nu să o creadă. Interesant este că, odată ce apar primele atestări, atât orașul cât și biserica își pierd din strălucirea legendară devenind locuri comune. Dar, așa cum am mai spus cu alte ocazii, mie îmi plac poveștile și știu că nu sunt singurul. Unul dintre motivele pentru care cred asta cu tărie este inclusiv faptul că legenda ciobanului Bucur continuă să existe. Legenda asta este prima formă în care copiii învață despre geneza Bucureștiului.
Am descoperit Biserica Bucur acum câțiva ani dintr-o ipostază minunată, pentru care le mulțumesc unor prieteni dragi. Am devenit nașul unui copil gingaș, aici, într-un loc încărcat de legendă. Ca și atunci, și acum mă bucură tare mult faptul că biserica este atrăgătoare și prin ea însăși, nu doar prin legenda care o poartă. Este un loc fermecător, cu un puternic iz de mister, accentuat de zidul înalt care o susține între clădirile moderne care o flanchează. Ceva îmi spune că biserica asta va rezista aici încă multă vreme și își va păstra aerul tradițional, simplu, fără pretențiile clădirilor din jur care ușor, ușor transformă radical întreaga zonă.
Biserica are o istorie agitată, parțial documentată, parțial bănuită pe care o poți găsi aici. Îți poți face o idee despre exterior din fotografii, însă pentru a “simți” interiorul, trebuie musai să mergi să o vizitezi. Eu nu sunt un fan al bisericilor, însă înțelegându-le necesitatea, așa mi-aș dori să fie toate.
Și nu închei înainte de a-ți mai împărtăși o nedumerire cu care am rămas în urma căutărilor mele, începute cu cei 555 ani. Nu am găsit nimic din istoria Bucureștiului care să fie cu adevărat marcant pentru dezvoltarea lui. Poate cel mult decizia lui Gheorghe Ghica de a muta capitala Țării Românești aici, acum 355 de ani. Însă, în egală măsură, au fost și alte momente la fel de importante. Mi s-a părut straniu să observ că numărul de evenimente cu adevărat importante, cărora istoricii le atribuie devenirea Bucureștiului actual, este destul de mic. Evident, nu e un număr precis măsurabil și de la sursă la sursă, el diferă semnificativ, însă am adunat câteva zeci de astfel de momente importante. Am bănuit mai departe că sunt multe altele care nu și-au găsit loc în documentarea istorică, dar probabil au avut influențe economice, politice și sociale, așa că am extrapolat acest număr la câteva sute. Iar de dragul simplității am zis că poate au fost 555 de momente care au format Bucureștiul. Însă în 555 de ani sunt peste 200.555 de zile iar uitându-mă acum în jurul meu văd că în fiecare zi Bucureștiul se transformă în bine sau rău (după cum preferă fiecare să vadă). Și atunci mă întreb dacă am dat de urma a 555 de momente importante ce s-o fi ales de celelalte 200.000 pe care cei ce au locuit acest loc le-au trăit fiecare în felul lui.
100 de locuri din Bucuresti Ateliere Educationale la Muzeul National de Geologie
08/10/2015 @ 09:42
[…] articolul dedicat Bisericii Bucur făcusem un calcul simplu din care rezulta că istoria asta “pe sărite” pe care […]
100 de locuri din Bucuresti Schitul Darvari - 100 de locuri din Bucuresti
11/04/2015 @ 20:11
[…] dau seama pe unde s-ar afla zona Icoanei. Însă folosind câteva puncte neschimbate cum sunt Biserica Bucur, Hanul Manuc şi Casa Melik am descoperit că nici chiar atunci schitul Darvari nu a fost prea […]